La 12 martie 2007, Parlamentul maghiar a recunoscut în unanimitate 23 martie - Ziua Prieteniei polono-ungareParlamentul polonez a adoptat o rezoluție similară prin aclamație patru zile mai târziu. Patru zile mai târziu, Sejm-ul polonez a adoptat prin aclamație o rezoluție similară. "De mai bine de 1000 de ani, polonezii și maghiarii trăiesc în aceeași parte a Europei, creând legături durabile între cele două națiuni pe mai multe planuri: politic, social, cultural și economic. De multe ori am respins împreună amenințările venite dinspre Est și dinspre Vest". - spune textul.
Această rezoluție, deși scurtă, ilustrează perfect relația excepțională, milenară, dintre două națiuni aparent incompatibile, fie și numai din punct de vedere lingvistic, polonii slavi și madzari. Referindu-se la poezia lui Sandor Marai, președintele maghiar Janos Ader a declarat: "Ne-am născut în Europa Centrală, deci suntem eroi de multe ori". Aceste două națiuni mândre, aruncate într-o parte dificilă a Europei, în ciuda multor turbulențe istorice, nu numai că nu s-au opus una alteia (în afară de conflictele pentru Rutenia Halich în Evul Mediu sau de invazia regelui Matthias Corvinus al Ungariei în Rutenia Roșie), dar au și cooperat îndeaproape în multe ocazii. Nu este vorba doar despre Convențiile de la Vișegrad din secolul al XIV-lea, cunoscute în mod obișnuit, ci și despre uniunea personală dintre Polonia și Ungaria, care a avut ca rezultat proclamarea domnitorului maghiar Ludovic I (cunoscut în Polonia sub numele de Ludovic Maghiarul) ca rege al Poloniei, și apoi despre cea de-a doua uniune personală, când Ladislau al III-lea Varnańczyk a devenit rege al Ungariei. Apropierea dintre cele două națiuni a fost influențată în mare măsură și de Ștefan Batory, care, în calitate de principe al Transilvaniei, a condus, printre altele, la strângerea contactelor între nobilimea Republicii Polone și cea a Transilvaniei și la dezvoltarea relațiilor comerciale și economice. Aceste contacte strânse au fost, prin urmare, ceva natural, popoarele noastre influențându-se reciproc timp de secole.
Anul 1956 ne-a adus împreună o mare punte de solidaritate și asistență. Revolta maghiară a început ca o demonstrație de susținere a dezghețului politic din Polonia: "Toți ungurii să vină cu noi, noi îi vom urma pe polonezi!" - au strigat demonstranții adunați la Monumentul Bem din Budapesta. Sprijinindu-i pe maghiarii care luptau împotriva regimului sovietic, polonezii au trimis medicamente, alimente și au donat sânge.
Adevărata prietenie între națiuni este ceva nemaiîntâlnit în lumea de astăzi. Bineînțeles, există contacte bune, prietenești, există parteneri, există aliați. Dar maghiarii din Polonia și polonezii din Ungaria sunt tratați cu o simpatie autentică, sinceră și nedisimulată, pe care am experimentat-o personal. Acest lucru poate fi observat și în sondajele de opinie publică - de ani de zile, maghiarii (alături de cehi și slovaci) au fost indicați ca fiind una dintre națiunile pe care polonezii le îndrăgesc cel mai mult. Cooperarea este excelentă și la nivelul contactelor între orașe, școli, universități.
Probabil că nu există astăzi în Europa un guvern care să coopereze mai strâns și să se sprijine reciproc decât cel al Poloniei și al Ungariei. Bineînțeles, președinții celor două țări, care participă în fiecare an la Ziua Prieteniei Polono-Ungare, au, de asemenea, un rol important în dezvoltarea acestei cooperări.
În calitate de deputat de lungă durată, nu pot să nu menționez contactele interparlamentare. Pe vremea când eram președinte al Sejm-ului, ne întâlneam cu președintele parlamentului maghiar, László Kövér, suficient de des pentru a glumi că ne întâlneam mai des decât cu propriile noastre familii. Cu toate acestea, datorită angajamentului nostru comun, această cooperare intensă a reușit să se extindă mult dincolo de cooperarea interparlamentară "tradițională", de exemplu, în domeniul culturii. Împreună am dezvelit monumente dedicate lui Sławik-Antall la Varșovia și la Budapesta și am onorat sărbători istorice importante (aniversarea revoltei maghiare din 1956, cu discursul meu la sesiunea ceremonială a Adunării Naționale Maghiare).
În prezent, obiectivul meu ca Președinte al Grupului parlamentar polono-ungar este de a consolida cooperarea între grupurile și membrii noștri. Am aflat cu mare regret de anularea, din cauza pandemiei, a festivităților de celebrare a Zilei Prieteniei polono-maghiare de la Csepel din 2020, la care urma să iau parte. Ne-am pus mari speranțe că, după un an, în luna martie a acestui an, va fi posibil să reunim reprezentanți ai grupurilor noastre pentru a sărbători Ziua Prieteniei din acest an. Din păcate, situația din Polonia și Ungaria nu permite stabilirea de contacte personale. Rămânem cu o videoconferință și așteptăm ca situația sanitară să se îmbunătățească. În actualul mandat, sunt, de asemenea, președinte al Comisiei pentru afaceri externe. Împreună cu președintele Zsolt Németh, ne concentrăm în primul rând pe consolidarea cooperării de la Visegrad.
Dle președinte, am urmărit cu atenție și îngrijorare știrile din Ungaria privind lupta guvernului și a populației împotriva SARS-Cov-2. Sper din tot sufletul că țările noastre vor depăși în curând împreună amenințarea pandemiei. Sunt în contact permanent cu prietenii mei maghiari și aflu direct despre lupta eroică a serviciilor de sănătate maghiare, ale căror eforturi le salut.
În urmă cu câteva zile, pe 15 martie, prietenii noștri maghiari au sărbătorit o dată importantă - Ziua Revoluției Maghiare, care comemorează revolta națională împotriva Habsburgilor și Războiul de Independență din 1848-1849. Aceasta este o dată importantă și pentru noi, polonezii. De partea ungurilor a luptat Legiunea poloneză, formată din 3 000 de oameni, comandată de generalul Józef Wysocki. Comandantul-șef al armatei maghiare a fost pentru o vreme generalul Henryk Dembiński și, mai ales, generalul Józef Bem, considerat cel mai remarcabil comandant al luptelor din 1848-1849. Acesta din urmă, în special, se bucură încă de un respect larg răspândit și de o binemeritată reputație de erou atât printre polonezi, cât și printre maghiari.
La rândul său, la 17 februarie a avut loc un alt eveniment care va rămâne în istoria relațiilor polono-ungare - predarea de către Ungaria a armurii de tinerețe a regelui polonez Sigismund August. Acest gest magnific al prim-ministrului Viktor Orbán este pentru noi un alt simbol al marii prietenii dintre națiunile noastre.
Marek Kuchciński
Foto: Paweł Kula/ Sejm RP
