În urmă cu o mie cincizeci de ani, probabil în Sâmbăta Mare a anului 966, Mieszko, duce de Polan, în conformitate cu ritualul botezului, a renunțat la păcat, a făcut o profesiune de credință creștină, s-a scufundat în apa botezului și, în final, a primit din mâinile episcopului o haină albă și o lumânare aprinsă. În acel moment se gândea probabil la dimensiunea supranaturală a deciziei sale. Încerca să facă ceea ce, după cum spunea poetul roman Tibullus, "face plăcere cerului". Cerând botezul, el a recunoscut că Dumnezeul creștinilor este - așa cum a proclamat profetul Isaia - "singurul Dumnezeu, [...] singurul Domn și [...] nu este altul în afară de El". Pe pământurile poloneze a avut loc o schimbare istorică fundamentală, ferm înrădăcinată în valorile popularizate pe atunci pe continentul european. Polonia și conducătorul său deveneau parte a Europei creștine.

Mieszko a trebuit să analizeze consecințele temporale ale deciziei sale. S-a gândit la consecințele personale, cum ar fi necesitatea de a se strădui în fiecare zi să trăiască în conformitate cu cerințele morale ale Decalogului și ale Predicii de pe Munte, care erau foarte diferite de cerințele lumii păgâne în care trăise până atunci. Probabil că s-a gândit și la consecințele pentru întreaga comunitate politică pe care o conducea. Câte dintre aceste consecințe a prevăzut el? Putea el să se aștepte ca decizia de a accepta Botezul, întărită 34 de ani mai târziu de decizia Papei de a înființa o mitropolie ecleziastică poloneză cu sediul la Gniezno - adică propria sa Biserică locală poloneză, dependentă doar de Sfântul Scaun - să devină unul dintre fundamentele unității statului?

Stimați deputați!

Adoptarea Botezului a adus Polonia în cercul lumii creștine, creând o bază modernă pentru identificarea culturală și religioasă a locuitorilor statului Piast și, prin urmare, și pentru identitatea politică și națională a polonezilor. Botezul a consolidat poziția Poloniei în mediul internațional și coeziunea internă a statului, introducând țara noastră în civilizația occidentală.

Timp de secole, am recunoscut începutul creștinării ca fiind cesura simbolică a statalității poloneze. Acceptând botezul, prințul Mieszko a devenit egal în poziția sa cu  alți conducători ai țărilor creștine din acea vreme. Polonia a obținut protecția Sfântului Scaun, iar țara a primit un aflux de clerici care au jucat un rol deosebit de important în toate domeniile vieții. Merită să-i amintim pe episcopul Iordan și pe Sfântul Adalbert, precum și pe numeroșii călugări care și-au întemeiat mănăstirile pe pământ polonez.

Noua religie a adus cu ea o înaltă cultură juridică și politică. Înființarea unei organizații bisericești eficiente i-a facilitat lui Mieszko gestionarea statului. Clerul a creat, de asemenea, baza cancelariei și a diplomației de stat. Adesea, aceștia reprezentau interesele statului în comunitatea internațională în calitate de adjuncți ai Ducelui. Preoții, care cunoșteau limba latină, purtau corespondența prințului. Însemnările din cronicile lor reprezintă principala sursă de informații despre începuturile statului polonez și pentru a înțelege modul de gândire al conducătorului și al supușilor săi. Fără astfel de materiale sursă, cunoașterea istorică contemporană ar fi incompletă și imperfectă.

Actul botezului a schimbat radical viața polonezilor, nu numai că le-a oferit principii morale diferite, ci și posibilități de acțiune complet noi, necunoscute până atunci. Deși la ceremonia de botez participau doar ducele și rudele sale cele mai apropiate (curtea), campania de evanghelizare s-a extins la alte grupuri sociale și la alte triburi care formau societatea feudală din Polonia Piast. Datorită apariției unei noi legi bazate pe Decalog, s-au format principii morale și relații sociale mai egalitare. Identitatea baptismală și credința au devenit liantul care unea efectiv societatea divizată, recent unită de dinastia Piast. Obiceiurile păgâne stricte au dispărut. În locul lor au apărut dialogul, înțelegerea și toleranța, bazate pe dragostea de Dumnezeu și de aproapele.

După cum scria Sfântul Ioan Paul al II-lea, "Când vorbim despre Botez nu ne referim doar la sacramentul de inițiere creștină primit de primul conducător istoric al Poloniei, ci și la un eveniment care a fost decisiv pentru întemeierea unei națiuni și pentru formarea identității sale creștine. În acest sens, data Botezului Poloniei este o dată crucială. Polonia ca națiune își părăsește astfel propria preistorie istorică și începe să existe din punct de vedere istoric".                                                        

Președinte al Sejm-ului Președinte al Senatului
Marek Kuchciński Stanisław Karczewski