Doamnelor și domnilor,

            Îmi face plăcere să vă prezint prima voce în discuția despre viitorul Europei carpatice, care îi aparține lui Maciej Szymanowski, directorul Institutului Wacław Felczak pentru cooperare polono-ungară din Varșovia, la care v-am invitat cu un preambul pe site-ul meu la 2 aprilie 2020.

Marek Kuchciński

Europa Carpaților

Viitorul. Europa Carpatică ca Europa Centrală. Europa Carpatică ca "ige"

            Scriem în moduri diferite. Ca polonezi și europeni, scriem de la stânga la dreapta. Dar în multe alte culturi, cum ar fi cea arabă sau evreiască, se scrie exact invers: de la dreapta la stânga. În altele, cum ar fi cele chinezești sau japoneze, se scrie în mod tradițional: sus-jos. În fiecare dintre aceste culturi, însă, există un proverb bine cunoscut: de la general la particular sau de la particular la general. Câteva gânduri, pe care îmi permit să le trec mai jos, vor urma în această ultimă ordine. Din punctul meu de vedere, ele reflectă bine ceea ce reprezintă una dintre principalele valori ale conferinței Europa Carpatică de astăzi și unde se află marele său potențial pentru viitor.

IGE sau cuvântul ca acțiune

            "La început era Cuvântul", aflăm din Evanghelia Sfântului Ioan. Maghiarii folosesc în acest citat nu termenul care înseamnă strict "cuvânt" - "szó", ci cuvântul "ige" - care înseamnă cuvânt, dar și cuvânt: "verb", "mișcare". Carpathian Europe - această serie de conferințe care se desfășoară de mulți ani este un loc de întâlnire nu numai pentru oameni din diferite țări, ci mai ales pentru cei care își formează gândurile și folosesc cuvântul "ige". Cuvânt în spatele căruia se află o idee, un proiect sau o acțiune concretă. Ar fi apărut strategia de dezvoltare durabilă care se bucură în prezent de atât de mult sprijin public în Polonia fără Europa Carpaților? Este posibil. Întrebarea este când? Sau mai degrabă: cât de mult mai târziu? Ar fi fost construită o nouă rută comercială central-europeană, Via Carpathia, fără Europa carpatică? Probabil că da. Dar mai degrabă nu sub ochii noștri.

            Spiritul și litera "Convenției privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților", semnată la Kiev (2003) sau ideea construirii traseului de transport transfrontalier Via Carpathia, care apare din 2013 în aproape toate documentele semnate sub semnul Europei Carpatice, sunt exemple concrete ale modului în care funcționează în practică formula adoptată de conferința în cauză. Acest lucru se poate observa și în discuțiile purtate la Europa Karpatia, care au dus la ideea înființării Collegium Carphaticum. Schimbul de profesori și cursuri pe teme central-europene, de la geologie la științe politice, are loc în mod sistematic datorită acordului încheiat în 2017, la cea de-a 19-a ediție a conferinței, între universități din 6 țări: Cehia, Polonia, România, Slovacia, Ucraina și Ungaria.

EUROPA CARPATICĂ CA EUROPA CENTRALĂ

            După cum știți, există zeci de definiții ale Europei Centrale. Având în vedere că în total o duzină de țări europene au marcat și comemorat centrul geografic al Europei pe teritoriul lor cu un obelisc comemorativ (cehii la Praga, slovacii la Kremnica, polonezii la Suchowola, ucrainenii la Dilove, ungurii la Tállya etc.), este probabil corect să presupunem că Europa Centrală este acolo unde există așteptări sociale, acolo unde oamenii o doresc.

            Acesta este, într-o oarecare măsură, și cazul Europei Carpaților. Ea nu reunește atât de mult reprezentanți ai țărilor prin care trece acest lanț muntos, ci îi atrage mai degrabă pe cei pentru care muntele este un simbol al lucrurilor durabile, puternice și eterne. Cei care știu că munții ne fac în mod natural să privim... "în sus". Ele ne forțează - cel puțin pentru o clipă - să renunțăm la percepția orizontală a lumii, cu diferitele sale dogme, cum ar fi celebra teorie centru-periferie. Ele creează un spațiu unic de viață și libertate, spre care, nu întâmplător, oamenii de știință, artiștii și clericii au fost atrași cu atâta entuziasm timp de secole. Publicată în 2019 și editată de Prof. Waldemar Paruch, cartea "Carpathian Europe. A Matter of Cooperation", conține o listă impresionantă de 54 de laureați ai Premiului Nobel din această parte a Europei, însă aceasta reprezintă doar o parte din contribuția civilizațională și spirituală născută în această parte a lumii. Lista nu include giganți ai gândirii precum Sfântul Ioan Paul al II-lea. Sau, de exemplu, cei care s-au născut înainte de acordarea premiului, cum ar fi ungurul Ignác Semmelweis, care a pus capăt febrei post-menopauză, care a avut un impact tragic asupra femeilor timp de secole, instruindu-i pe medici să se spele pe mâini într-un mod pe care îl folosim cu toții astăzi în perioadele de epidemii de coronavirus.

VIITORUL EUROPEI CARPATICE

            Vedem interese comune și amenințări comune. Chiar și în țările din regiune, unde nu există un sentiment de destin comun, există cu siguranță un sentiment de interdependență. Convingerea că, deși nu cunoaștem viitorul, putem co-crea evenimentele viitoare. Participanții și ascultătorii celei de-a 26-a ediții a conferinței s-au convins de multe ori de acest lucru. La fel ca și necesitatea unei cooperări constructive în ceea ce privește proiectele de infrastructură, securitatea, inclusiv securitatea energetică, și inovarea. În plus, este necesar să se construiască o rezistență la perturbările externe care nu sunt favorabile dezvoltării viitoare a regiunii. Economia de piață nu funcționează în vid. Războaiele informaționale, care în ultima vreme au făcut ca în regiune să se vorbească mai mult despre amenințările neonazismului decât despre cele ale postcomunismului, au devenit, de asemenea, o realitate.

            Pentru a putea acționa în mod eficient în vederea atingerii cel puțin a unora dintre aceste obiective, este nevoie de o instituționalizare socială a ideii de cooperare în Polonia și în țările din regiune. Iar pentru o mai bună coordonare a pașilor necesari care duc la aceasta - înființarea unei entități responsabile de aceasta. Un institut sau o fundație care să reunească oameni din rândul politicienilor, experți și jurnaliști, precum și instituții din țările Europei carpatice și nu numai, dispuși să coopereze în mod permanent. Structura formală, juridică și financiară a acestei instituții trebuie să facă posibilă nu atât organizarea de întreprinderi individuale, cât dezvoltarea și punerea în aplicare a unor mecanisme de răspuns la provocările cu care ne confruntăm ca state din regiune. Multiplicarea capitalului de încredere în regiune prin lansarea de noi canale de circulație a informației (portal!). Generarea de noi idei și soluții.

            Pragmatismul și bunul simț sugerează solidaritatea ca bază a cooperării în Europa Centrală și de Est. "Toamna națiunilor" în Europa între 1989 și 1990 nu a fost declanșată de solidaritatea de forță, ci de solidaritatea socială și națională. Conferința "Europa Carpaților" și oamenii săi au arătat că sunt conștienți de această forță. Acum este doar o chestiune de a elibera acest potențial, de a-i da o direcție și de a stabili primele sarcini care trebuie îndeplinite. Ca și în cazul în care a fost creată Europa Carpaților, cred că inițiativa, sau mai degrabă inițiativele, ar trebui să vină din partea poloneză.