Eugeniusz Baziak s-a născut la 8 martie 1890 la Ternopil. Ba fost unul dintre acei mari păstori ai Bisericii poloneze care, prin exemplul lor de viață, credința ferventă și patriotismul profund, au lăsat o mare recunoștință în inimile oamenilor. Când l-a consacrat ca episcop pe părintele Karol Wojtyla, mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea, a spus: "Sunt deja bătrân și nu mai pot face mare lucru acum pentru Biserică, dar am definitivat că cel mai bun dintre candidați va fi episcop, așa că puteți fi liniștiți în privința viitorului". Sfântul Părinte însuși și-a amintit ani mai târziu: "Îmi amintesc la fel de clar ca și astăzi că arhiepiscopul m-a luat de mână și m-a condus în sala de așteptare, unde stăteau preoții, și mi-a spus: Habemus papam. În lumina evenimentelor ulterioare, se poate spune că acestea au fost cuvinte profetice".
La 21 iunie 1942, episcopul auxiliar de Lwów, Eugeniusz Baziak, l-a hirotonit preot pe Ignacy Tokarczuk, mai târziu arhiepiscop și "păstor al celor neclintiți".
În 1932, Papa Pius al XI-lea l-a numit pe Baziak ca episcop infanterist, iar la 15 septembrie 1933 - ca episcop auxiliar al arhiepiscopului de Lvov, Boleslaw Twardowski, cu care părintele Baziak se cunoștea de mult timp. Arhiepiscopul Twardowski l-a consacrat pe noul episcop la 5 noiembrie 1933, în Arhidiecatedrala din Lwów.
Rev. Waclaw Szetelnicki, în cartea sa intitulată. "Arhiepiscopul-exilat Eugeniusz Baziak, Mitropolit de Lwów" scrie: "În ciuda aparentelor succese și reușite în viață, viața preoțească a Arhiepiscopului Eugeniusz Baziak a fost întotdeauna harnică și dificilă, dar s-a dovedit a fi cea mai dificilă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Crucea episcopală care i-a fost atârnată pe piept în ziua consacrării sale a devenit un simbol al drumului crucii pe care a trebuit să îl parcurgă în acei ani de luptă și angoasă." La sfârșitul lui octombrie 1939, sovieticii au lichidat Facultatea de Teologie a Universității Jan Kazimierz din Lviv, iar în decembrie au lichidat seminarul. În acea perioadă, precum și pe toată perioada celui de-al Doilea Război Mondial, episcopul Baziak a desfășurat activități pentru a asigura continuitatea activității seminarului în locul arhiepiscopului Twardowski, care era foarte bolnav, și a conferit, de asemenea, hirotonii preoțești.
Biserica din Lviv a organizat campanii de ajutorare caritabilă atât pentru zecile de mii de polonezi deportați în mod criminal în Uniunea Sovietică, cât și pentru populația locală săracă și înfometată. Deja în 1941, când a izbucnit războiul germano-sovietic, al doilea ocupant a intrat în Lviv. Episcopul Baziak a trebuit apoi să se confrunte cu o altă realitate foarte dură din Lviv. "Locul terorii roșii a fost luat de teroarea brună, cu metode și mijloace similare în principiu cu cele ale terorii roșii. Au urmat în curând persecuții în masă, încarcerări și deportări în lagăre de concentrare. Noii ocupanți au folosit aceleași închisori ca și ocupanții sovietici precedenți, iar singura "noutate" în exterminarea patrioților și a activiștilor din rezistența poloneză pentru independență națională a fost execuția lor pe stradă. (...) De asemenea, germanii au aplicat destul de repede măsurile represive menționate mai sus, invigilarea, provocările, anchetele și interogatoriile clerului din Curie și Seminar, precum și diverse alte restricții împotriva autorităților bisericești și a clerului din Lviv. (...) Germanii au fost ajutați cu zel de naționaliștii ucraineni din OUN și din Armata Insurgentă Ucraineană, care erau strâns aliați cu germanii și îi urau pe polonezi. Acest lucru a dus în curând la gheena locuitorilor polonezi din Volhynia și Podolia, în care și-au pierdut viața sute de mii de oameni uciși cu bestialitate, inclusiv mulți preoți romano-catolici. În ciuda acestui fapt, superiorii lor preoți din Curia mitropolitană de Lviv, în frunte cu arhiepiscopul Bolesław Twardowski și episcopul Eugeniusz Baziak, și-au riscat adesea viața pentru a efectua vizite pastorale chiar și în parohii foarte îndepărtate de Lviv, pentru a-și face o idee despre starea lor actuală și despre evenimentele tragice care au avut loc acolo". - Szolginia scrie. La sfârșitul lunii iulie 1944, după ce armata germană a fost alungată din oraș, sovieticii au ocupat din nou Lviv. A început a doua ocupație sovietică a orașului. Vechile restricții și persecuții ale Bisericii au revenit. Anul 1944 a marcat, de asemenea, moartea arhiepiscopului Boleslaw Twardowski. Atunci, Arhiepiscopul Mitropolit Eugeniusz Baziak a fost ales de către Sfântul Părinte ca păstor al Arhiepiscopiei de Lwów, iar acesta a preluat conducerea Arhiepiscopiei la 22 noiembrie 1944.
Începând din 1945, arhiepiscopul Eugeniusz Baziak a fost adus cu forța de către autoritățile sovietice la interogatorii care durau toată noaptea, cu scopul de a-l forța să părăsească Lviv pentru totdeauna. Multă vreme nu a cedat în fața oficialilor sovietici, dar când situația Bisericii din Lwów a devenit fără speranță, a luat decizia dureroasă de a expatria seminarul și agențiile curiei mitropolitane, împreună cu arhivele sale, în Polonia, în cadrul noilor granițe ale acesteia. A celebrat ultima sa Liturghie pontificală în Catedrala din Lvov în Duminica Paștelui din 1946. La sfârșitul lunii aprilie a aceluiași an, a părăsit orașul său iubit cu inima îndurerată. Witold Szolginia amintește în cartea sa că acest moment de cotitură în viața arhiepiscopului Baziak, "această circumstanță foarte tragică, dureroasă și sfâșietoare a devenit impulsul pentru descrierea emoționantă a lui ca arhiepiscop - exil...". La mijlocul lunii august 1946, s-a mutat în noua sa reședință din Lubaczów. Aici a primit vestea dureroasă că autoritățile comuniste din Polonia de atunci au lichidat seminarul, care fusese mutat de la Lviv la Kalwaria Zebrzydowska. În 1951, arhiepiscopul a fost numit în continuare coadjutor al cardinalului Ștefan Sapieha la Cracovia, păstrându-și funcțiile anterioare. Papa Pius al XII-lea de atunci, în cazul decesului arhiepiscopului de Cracovia, l-a numit în același timp administrator apostolic al arhidiecezei de Cracovia, cu autoritatea unui episcop rezident. Când cardinalul Sapieha a trecut la Domnul, arhiepiscopul Baziak și-a preluat noile îndatoriri în Arhiepiscopia de Cracovia. A fost o perioadă foarte dificilă pentru el, deoarece autoritățile statului comunist duceau o luptă din ce în ce mai aprigă împotriva Bisericii poloneze. În decembrie 1952, l-au internat, apoi l-au arestat și l-au întemnițat într-una dintre închisorile din Cracovia. Din cauza sănătății sale precare, a fost eliberat în 1953, dar i s-a interzis să se întoarcă la Cracovia și Lubaczów. El nu s-a întors până în 1956, ca parte a așa-numitului dezgheț de după octombrie.
28 septembrie 1958 a intrat definitiv în istoria Bisericii poloneze. Atunci, arhiepiscopul l-a consacrat pe părintele Karol Wojtyła ca episcop în Catedrala Wawel. În biografia arhiepiscopului Eugeniusz Baziak, preotul deja citat infatuat Wacław Szetelnicki scrie despre acest act semnificativ și memorabil: "Nici unul dintre cei care umpleau bazilica Wawel și înconjurau confesiunea Sfântului Stanislau, episcop și martir, în timpul riturilor de consacrare, nu și-ar fi putut imagina în cele mai nebunești vise că participă la consacrarea episcopală a viitorului papă, primul din națiunea poloneză, care va străluci cu cea mai magnifică strălucire de slavă asupra Bisericii din lume și asupra patriei sale. Astfel, succesiunea apostolică a viitorului Papă a fost transmisă prin impunerea mâinilor de către Mitropolitul de Lwów. Arhiepiscopul Eugeniusz Baziak a devenit un instrument al Providenței Divine. Ioan Paul al II-lea a făcut celebru numele Poloniei în întreaga lume, iar odată cu el, consacratul său a intrat în istorie". Trebuie să recunoaștem că situația arhiepiscopului Eugeniusz Baziak era extrem de complicată, deoarece, pe de o parte, el rămânea în continuare mitropolit de Lwów și conducea fragmentul acestei eparhii din Lubaczów prin intermediul plenipotențiarului său, iar pe de altă parte, îndeplinea de facto îndatoririle de ordinar la Cracovia. Abia în 1962 au avut loc schimbări în această privință. Atunci, capitlul din Cracovia, prin intermediul cardinalului Stefan Wyszyński, i-a cerut lui Ioan al XXIII-lea să îl facă pe arhiepiscopul Baziak arhiepiscop mitropolit de Cracovia și să unească astfel arhiepiscopia de Lwów și cea de Cracovia într-o uniune personală. Părintele Szetelnicki o descrie în cartea sa după cum urmează: "În martie 1962 au avut loc decizii importante ale Sfântului Scaun care au schimbat fundamental situația personală a arhiepiscopului. La 2 februarie 1962, preoții - sufragani din Cracovia, Karol Wojtyła și Julian Groblicki, precum și canonicii Capitlului Mitropolitan din Cracovia, s-au adresat Sfântului Scaun cu o cerere de numire a Arhiepiscopului Eugeniusz Baziak ca Arhiepiscop - Mitropolit de Cracovia. Ca răspuns, secretarul de stat al Sfântului Scaun, cardinalul A.J. Cicognani, l-a notificat pe primatul Stefan Wyszyński că arhiepiscopul Eugeniusz Baziak a fost transferat la sediul arhiepiscopal din Cracovia, devenind administratorul arhidiecezei din Lvov, pentru credincioșii de rit latin. Voința Sfântului Părinte a fost comunicată de primat arhiepiscopului Eugeniusz Baziak la 14 martie 1962, care i-a dat primatului consimțământul canonic pentru a prelua scaunul de la Cracovia. În același timp, însă, Arhiepiscopul Baziak, prin mâinile Părintelui Primat, a cerut Sfântului Părinte să îi permită să rămână în același timp cu capitala arhiepiscopală din Lvov, datorită sensibilității spirituale a credincioșilor din Arhiepiscopia de Lvov care au cerut acest lucru. Primatul a remarcat că, în timpul unei conversații la Varșovia, la 13 iunie 1962, "Arhiepiscopul Baziak a simțit profund despărțirea sa de Catedrala din Lwów". Din păcate, nu a mai fost timp pentru a anunța solemn numirea sa, deoarece la două zile după această conversație, arhiepiscopul Baziak a murit în urma unui atac de cord. A fost înmormântat în Catedrala Wawel din Cracovia. Succesorul său ca arhiepiscop de Cracovia a fost episcopul Karol Wojtyla, mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea, care a prezidat ceremoniile funerare ale preotului decedat. Cât de mare a fost lovitura dată episcopatului polonez de moartea arhiepiscopului Eugeniusz Baziak, putem afla din numărul din L'Osservatore Romano, publicat la câteva zile după înmormântarea sa. Citim acolo: "Odată cu moartea arhiepiscopului Baziak, Episcopia poloneză pierde unul dintre cei mai iluștri reprezentanți ai săi, credincioșii pe care i-a îngrijit un tată iubitor și ferm, iar Biserica un păstor vigilent și responsabil până la eroism. (...) Arhiepiscopul Baziak a fost victima calomniilor, a fost deportat și internat și și-a recăpătat libertatea datorită credinței națiunii poloneze, o credință care inhibă și slăbește persecuția mai mult decât în orice altă țară, o credință care a părut dușmanilor înșiși ca fiind singura forță care ar putea proteja o națiune înrobită de o nouă tragedie. (...) Acțiunea sa hotărâtă, dar tăcută, a stârnit marea admirație a celor cărora le era dat să-i judece valoarea. (...) Ioan al XXIII-lea l-a primit cu toată efuziunea inimii sale părintești, apreciind în el un exemplu de zel apostolic, depășind orice obstacol. A murit, lăsând în urma sa un exemplu instructiv de generozitate și de inepuizabilă energie apostolică".
sursa: Piotr Czartoryski-Sziler, Nasz Dziennik
Arhiepiscopul Eugeniusz Baziak îl consacră pe reverendul Karol Wojtyla ca episcop
