Literatura și arta ar trebui să unească națiunile. Culturile noastre multietnice ale Coroanei poloneze și ale Marelui Ducat al Lituaniei erau în mod clar regionale, dar și comune. Uniunea de la Lublin ne-a adus o mare putere în Europa și totuși, în această simbioză, ne-am păstrat identitatea, fără să uzurpăm nimic, fără să impunem nimic și constituind un fel de protocol timpuriu al idealurilor Uniunii Europene", a declarat ieri Kristina Sabaliauskaite, scriitoare și istoric de artă, în cadrul ceremoniei de decernare a Premiului "Două națiuni". Luând cuvântul, aceasta a spus că va vorbi în limba Marelui Ducat al Lituaniei și a vorbit în... poloneză. Acest lucru se datorează faptului că, de la mijlocul secolului al XVI-lea, a fost "limba de contact comun între boieri, nobili, funcționari și curtea de judecată". Desigur, limba "oficială legală" până la sfârșitul secolului al XVII-lea a fost rutenia (vechea bielorusă). Apoi a fost înlocuită cu limba poloneză și a fost folosită până la cea de-a treia partiție).

Premiile pentru realizări remarcabile în domeniul cooperării culturale dintre națiunile poloneză și lituaniană au fost acordate de Adunarea Parlamentară a Seimului și Senatului Republicii Polone și Seimului Lituaniei. Printre laureați s-au numărat și istoricul și directorul Centrului de Studii Est-Europene de la Universitatea din Varșovia, Jan Malicki, care, în calitate de activist al opoziției în anii 1980, a editat periodice clandestine dedicate zonei intermetropolitane, Krzysztof Czyżewski, fondator și președinte al Fundației Borderland, și traducătorul și educatorul Eduardas Piurko.

Să iubim libertatea și să respectăm drepturile omului. Să lăsăm dragostea, nu ura, să ne călăuzească pașii. Să creăm legături puternice între națiunile vecine - cu aceste cuvinte poate fi rezumată poziția tuturor laureaților.

MO

Foto: Olo Zielinski/ Sejm