La o zi după ce a fost înnobilat de regina Angliei, Sir Roger Scruton, unul dintre cei mai eminenți gânditori ai timpului nostru, a primit medalia "Curaj și credibilitate" din partea președintelui și a președintelui Parlamentului polonez.
După cum a spus chiar el însuși în timpul congresului Proiectului Polonia Mare: în zilele de frică și frustrare, a căzut în rolul unui filosof conservator. La începutul anilor 1980, împreună cu baroneasa Caroline Cox și Jessica Douglas-Home Scruton, a fondat Jagiellonian Trust, o organizație care a oferit conservatorilor polonezi cărți, reviste și ajutor medical și financiar. A transmis mesajul anticomunist pentru Europa de Est în paginile cotidianului The Times și ale revistei Salisbury Review, o revistă conservatoare al cărei fondator și redactor-șef a fost. În acele zile, sprijinul unor oameni ca Scruton a fost de neprețuit pentru regiunea noastră. Realitatea poloneză era inacceptabilă pentru el, era o lume din care voia să ne elibereze. "Polonia fusese deposedată de identitatea sa, pe care o păstrase indiferent de acțiunile lui Stalin sau Hitler... Era o țară învăluită în propria sa aură misterioasă, în care am simțit suflul agresiunii. O țară plină de frică, unde oamenii vorbeau în șoaptă sau stăteau în tăcere... În timp ce mergeam, auzeam pași care se linișteau pe măsură ce stăteam în picioare..." - a spus el.
În anii 1980, a căutat din proprie inițiativă anticomuniști în Polonia și a implicat cercurile științifice și academice în lupta împotriva regimului. Reflecțiile comune, de exemplu, cu privire la economia de piață liberă, au format aripa dreaptă poloneză.
Przemyśl a fost unul dintre primele orașe care a scăpat de limitele sumbre ale comunismului. Un grup dedicat gândirii filosofice a făcut ca viața orașului să fie liberă. Atunci, Roger Scruton l-a întâlnit pe redactorul-șef al "Mansardei culturale", un grup de filosofi, poeți și caricaturiști - actualul președinte al Sejm, Marek Kuchciński. "Cu Kuchciński am construit o rețea anticomunistă", a spus Scruton. În Przemyśl, a găzduit mai multe întâlniri de la Attic, printre care "Stânga și conservatorismul", "Sindicatele și legea" și "Principiile politicii conservatoare".
În timpul panelului, el a amintit: - M-am implicat în această cultură poloneză de opoziție direct influențată de o vizită în Polonia în 1979, imediat după vizita Papei Ioan Paul al II-lea în țara sa natală. Am fost foarte impresionat de atmosfera din Polonia - tensiuni uriașe, frică, dar și mici semințe de speranță peste tot. Așa că m-am gândit că, dacă există semințe de speranță aici, ar trebui să încerc să le ud, să le las să crească. După ce am vizitat Polonia, am mers în Cehoslovacia pentru a ține un seminar privat pentru cei care nu mai puteau predau la universitate și pentru tinerii care se adunaseră în jurul lor, care nu puteau studia la universitate din cauza statutului lor social inadecvat. Împreună cu câțiva prieteni, am decis să-i ajutăm pe acești oameni, adică să le trimitem ceea ce au nevoie, dar și să vizităm oamenii pentru a le transmite mesajul că nu i-am uitat. Nu a fost ușor, pentru că a fost foarte dificil să îi conving pe colegii mei din universități să coopereze, deoarece toți aveau opinii de stânga și nu credeau că ar fi înțelept să se tulbure echilibrul care asigura pacea în Europa, pacea sovietică pe care voiau să o impună și Marii Britanii. Așadar, a fost foarte dificil să continui (în Marea Britanie), dar, după cum am descoperit, a fost mult mai ușor, într-o anumită măsură, aici (în Polonia). În timpul vizitei mele, am fost la Universitatea Catolică din Lublin, ultima universitate independentă din Europa de Est și, de fapt, singura universitate independentă din punct de vedere intelectual din Europa. Era singurul loc din Europa unde se putea vorbi în mod liber despre ideea de conservatorism. Acolo l-am întâlnit pe un tânăr conferențiar, Marek Matraszek, care venise din Anglia, petrecuse un an acolo și căuta alți anticomuniști englezi în jurul său. Așa că m-am prezentat ca un anticomunist în vizită, în căutare de recruți. Și îmi spune: iată unul, care se oferă cu dăruire. Atât de grozav, încât aș putea forma o echipă. Înapoi în Anglia, am mai găsit câteva persoane: Jessica a fost o puternică opozantă a comunismului toată viața ei și a vrut să se alăture și să ajute. La fel au făcut și Caroline Fox și Agnieszka Kolakowska, a căror credibilitate nu trebuie explicată în această țară. Așa că am înființat un mic trust pentru a strânge bani pentru a trimite oameni în vizită la cei pe care i-am întâlnit aici și care simpatizau (cu opiniile noastre). Ideea era să-i trimitem în locurile unde existau acțiuni (anticomuniste) și să le oferim lucrurile de care aveau nevoie pentru a continua aceste acțiuni, adică: cărți, discuții, idei, materiale pentru publicații clandestine, ceva bani (deși nu aveam prea mulți) și, în general, un simț al cooperării britanice, care este cel mai valoros lucru pe care îl are țara noastră. În orice situație critică, cel puțin englezii, dar cred că într-o oarecare măsură și scoțienii, lucrează împreună, formează mici comunități și întreprinderi, încercând să rezolve o problemă. Acesta este cel mai valoros lucru pe care îl avem și este motivul pentru care suntem încă o țară independentă - sau vom fi în curând, în nu multe zile. (Râsete în sală) Și această valoare este foarte prețioasă pentru Polonia, unde ai toate valorile morale, curajul, onestitatea, dar trebuie să protejezi un lucru - capacitatea de a coopera. Am creat o mică comunitate în opoziție cu ortodoxia comunistă - prin intermediul lumii intelectuale și prin mici asociații - în afara universităților - de oameni interesați de cultura și istoria țării lor. Am fost foarte norocoși să îl întâlnim pe Marek Kuchciński, care este acum - mă bucur să spun - președintele Sejm-ului polonez, și care ne-a invitat apoi la Przemyśl, un oraș frumos și vechi din Europa Centrală, care este un centru al propriei sale culturi locale. Și prin intermediul lui am început să creăm o rețea de contacte care a fost foarte valoroasă pentru noi.
Cred că, din păcate, nu ne putem asuma meritele pentru înfrângerea comuniștilor, pentru că a fost nevoie de o mișcare socială de masă. Și ați avut o mișcare socială de masă în acea perioadă, Solidaritatea, care a fost un eveniment extraordinar, iar eu sunt fericit că am trăit acest eveniment extraordinar. A fost prima revoluție de masă autentică a clasei muncitoare din toate timpurile. A fost o rebeliune împotriva socialismului, nu pentru socialism, iar aceasta este o negare evidentă a teoriei marxismului. Am privit cu toții cu uimire și încântare ceea ce s-a întâmplat, pentru că a schimbat lumea. Desigur, tot ceea ce se întâmplă în Polonia rămâne controversat în Polonia, dar peste tot nu este controversat. Ne bucurăm că Solidaritatea a existat și că a făcut ceea ce a făcut. Credem că a schimbat istoria mai complet decât a făcut-o Partidul Comunist înainte de el.(...)
În discursul rostit după ce a fost decorat cu medalia "Curaj și credibilitate", Roger Scruton și-a amintit în mod special de întâlnirile sale de la Universitatea Catolică din Lublin și de la Przemyśl:
- (...) Dintre toate locurile în care mi-am făcut prieteni în acei ani dificili, două mi se par a fi simboluri ale rezistenței poloneze la comunism: Universitatea Catolică din Lublin, care și-a păstrat autonomia intelectuală în anii comunismului, și Przemyśl, un oraș din sud-estul Poloniei care a fost în centrul multor conflicte și unde a mai rămas ceva din vechiul spirit social. Chiar și atunci, în Przemyśl exista un grup de discuții dedicat ideilor filosofice și politice. Vizitele noastre acolo au fost primite cu entuziasm de către participanți. Acolo am stabilit contacte cu artiști, cu autori de publicații clandestine și ne-am dat seama în curând că Przemyśl era un loc care dorea să rămână el însuși în ciuda realității comuniste sumbre. În special, Marek Kuchciński a jucat un rol important în formarea unei societăți civile autentice în Przemyśl. La fel ca mulți tineri polonezi din generația sa, el a văzut economia de piață liberă și conservatorismul cultural ca părți inseparabile ale aceleiași transformări (sistemice), capabile să readucă Polonia la istoria sa și să-i restaureze identitatea națională. Oamenii care au participat la conversațiile noastre proveneau din diferite medii sociale, dar erau uniți de mândria față de orașul lor și de rezistența față de regimul care îl furase de la ei. A fost deosebit de satisfăcător pentru noi să vedem diferența pe care am putut-o face într-un oraș mic, care nu era important pentru jurnaliștii occidentali, dar care s-a folosit de ideea noastră (la propriu, un colac de salvare) mai mult decât orice oraș mare. Într-un oraș de provincie ca Przemyśl, unde oamenii trăiau, negând distincția oficială dintre șoaptele vieții private și dictatele vieții publice. Străzile erau pline de viață și veselie chiar și noaptea. Puteai să te plimbi în jurul lor, ca la Londra, discutând liber cu prietenii, sau să stai în picioare și să aștepți pe cineva, fără să atragi atenția asupra ta sau asupra vreunui personaj în uniformă. Foarte diferit de Varșovia, unde peste tot erau patrule de miliție, gata să controleze în orice moment activitatea trecătorilor. Acest lucru a fost deosebit de problematic pe timp de noapte (...)
Filosoful credea că comuniștii trebuie pedepsiți. Din nefericire, a devenit clar pentru el că partidul nu va plăti pentru propriile crime. El însuși a recunoscut că moștenirea comunismului nu a fost înțeleasă. Vidul lăsat de acesta a fost umplut în Polonia de forțele occidentale și, la fel ca Margaret Thatcher la acea vreme, Lege și Justiție este considerată astăzi o amenințare la adresa democrației de către cercurile occidentale, în special de stânga. În opoziție cu UE se află dorința lui Pis de a-și recăpăta o patrie cu un sentiment de securitate și tradiție. UE ne răpește dreptul la cultură și la identitate națională, în timp ce PiS vrea să păstreze această identitate. "Aceste tipuri de valori vin din exterior, de la birocrați și judecători care nu trăiesc în propriile țări, nu le împărtășesc valorile, dar se agață de o agendă internațională în numele unor ipoteze prost concepute" - a susținut el.
Scruton consideră creștinismul ca fiind fundamentul moștenirii noastre. "Eu am Sper că tradiția creștină, care a permis Poloniei să își păstreze identitatea în timpul perioadei comuniste, va fi din nou în prim plan", a spus el în timpul dezbaterii.
text/fotografii de Marta Olejnik
De la stânga: Jacek Borzęcki, președintele Sejm Marek Kuchcinski, Sir Roger Scruton, Jan Jarosz, Janusz Czarski
