Președintele Andrzej Duda, președintele Sejm-ului Marek Kuchciński, președintele Senatului Stanisław Karczewski și premierul Mateusz Morawiecki au luat cuvântul la ceremoniile care au marcat cea de-a 30-a aniversare a alegerilor libere pentru Senatul polonez.
Discursul președintelui Sejm-ului, Marek Kuchciński:
Acum 30 de ani, După mulți ani de sclavie comunistă și de lipsă de suveranitate națională deplină, în țara noastră au avut loc alegeri. Am simțit bucurie și mândrie pentru victoria obținută atunci. Deși la acea vreme independența Republicii Polone era încă foarte vagă, astăzi putem vedea cu claritate semnificația deosebită a acestor alegeri.
Trebuie reamintit faptul că desfășurarea acestor alegeri a fost o surpriză totală pentru autoritățile comuniste, care controlau în totalitate mass-media, dispuneau de o bază materială uriașă și au fost capabile să mobilizeze rapid sute de funcționari instruiți pentru a-și desfășura propria campanie electorală. Acestea au fost doar parțial alegeri libere, deoarece acordurile așa-numitei "Mese Rotunde" au stabilit pentru opoziție o cotă de 35% în Sejm și alegeri libere pentru Senat. Cu toate acestea, opoziția a reușit să obțină toți deputații din Sejm în baza acordului menționat mai sus, iar Senatul a devenit complet liber de reprezentanții guvernului comunist.
Contrar așteptărilor celor de la putere, cercurile pro-independență reunite în perioada alegerilor în cadrul Comitetelor Cetățenești de Solidaritate au reușit rapid să creeze o bază organizațională de la zero, să desemneze candidați pentru parlament și să desfășoare o campanie electorală victorioasă. Societatea a susținut cu tărie candidații propuși de comitetele civice. Astfel, s-a pronunțat în favoarea reformelor și a respingerii sistemului totalitar.
A fost începutul unei mari schimbări. Ce a fost imposibilul a devenit posibil!
Evenimentele din Polonia au devenit un impuls pentru schimbare în multe țări vecine și au influențat, de asemenea, prăbușirea Uniunii Sovietice. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, au fost create țări libere învecinate cu Polonia: Lituania, Letonia, Belarus și Ucraina au fost create într-o perioadă relativ scurtă de timp. Zidul Berlinului a căzut, iar Germania a fost unificată.
Trebuie amintit faptul că alegerile din iunie au precedat revoltele eroice pentru independență din țara noastră. În același timp, alegerile au fost o întoarcere la marile noastre tradiții parlamentare, care datează din secolul al XV-lea, Constituția din 3 mai fiind o realizare deosebită.
De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, drumul până la alegerile din iunie în Polonia a fost unul lung, care a durat zeci de ani, plin de sacrificii și de lupte universale împotriva puterii totalitare, adesea, din păcate, sângeroase. Polonezii nu s-au împăcat niciodată cu pierderea independenței, fiind conștienți de faptul că Republica Populară Poloneză era un stat cu suveranitate limitată.
Această situație a dus la o serie de proteste pro-independență. În 1944-53, după Operațiunea Tempest, a avut loc o revoltă anticomunistă. În 1956, au avut loc evenimente pe care istoricii le numesc "iunie la Poznań", care au reprezentat nu numai prima grevă generală de amploare a muncitorilor, ci și o revoltă locală în care au murit zeci de oameni și care a accelerat evenimentele din octombrie polonez. Ungaria ne-a sprijinit în solidaritate, plătind și ea un sacrificiu de sânge. Apoi, în martie 1968, au avut loc revolte anticomuniste în Varșovia și în alte orașe, mai întâi din partea studenților și a intelectualității, susținute și de liceeni, iar apoi de alte grupuri sociale. Au urmat acte eroice, cum ar fi autoimolarea lui Ryszard Siwiec. Doi ani mai târziu, muncitorii au intrat în grevă și au luptat în Gdynia, Gdańsk, Szczecin și Elbląg. Alte revolte anticomuniste au izbucnit în 1976 în Radom și Ursus.
Pe fundalul acestor proteste și lupte, alegerea cardinalului Karol Wojtyla în scaunul lui Petru, la 16 octombrie 1978, a fost o mare speranță. Încă de la începutul marelui său pontificat, Ioan Paul al II-lea a exercitat o influență asupra transformării pașnice a Poloniei; de o importanță deosebită a fost primul pelerinaj al Sfântului Părinte în patria sa, în iunie 1979, în timpul căruia au fost rostite faimoasele cuvinte de pe Plac Zwycięstwa, acum Piața Piłsudski: "Eu, fiu al pământului polonez, strig din adâncurile mileniului: Fie ca Duhul Tău să coboare și să înnoiască fața pământului. Acest pământ!". Pe parcursul întregului său pelerinaj, milioane de polonezi s-au adunat în orașele și satele patriei noastre pentru a participa la Sfânta Liturghie. În omiliile sale, Ioan Paul al II-lea a făcut apel la respectarea demnității și tradiției naționale, a vorbit despre libertatea în viața socială și despre respectarea drepturilor fundamentale ale fiecărei persoane.
Un an mai târziu, în august 1980, au izbucnit greve memorabile pe coastă și, în curând, în toată țara. Acestea au dus la crearea Solidarității, un sindicat independent de puterea comunistă. În scurt timp a devenit unul dintre principalele centre de opoziție împotriva puterii comuniste, a devenit o organizație puternică, cu zece milioane de membri, și a început activități intense pentru libertate și democratizarea vieții de stat.
Ca răspuns la această situație, la 13 decembrie a fost impusă legea marțială în întreaga țară. Această lovitură de stat a fost, de fapt, îndreptată împotriva activiștilor opoziției, inclusiv a membrilor Solidarității. Au urmat mai mulți ani de represiune, pe care istoricii îi numesc războiul polonez-Jaruzelski. Mii de oameni au fost arestați, inclusiv liderii Solidarității, care au fost internați. Muncitorii și studenții care au încercat să organizeze proteste au fost supuși unei represiuni dure, iar oameni au fost uciși în timpul pacificării unităților de muncă, de exemplu în mina Wujek. A fost suspendată publicarea revistelor de opoziție și activitățile tuturor sindicatelor. În ciuda acestui fapt, rezistența societății a continuat și a crescut.
Activitatea opoziției a continuat până în 1989, marcată de numeroase victime, cum ar fi moartea martirică a capelanului Solidarității, părintele Jerzy Popiełuszko, care a fost ucis de ofițerii Serviciului de Securitate la 19 octombrie 1984 în Włocławek. Ca urmare a rezistenței sociale continue și a deteriorării situației economice din țară, autoritățile comuniste au decis să intre în discuții cu opoziția în cadrul așa-numitei "Mese Rotunde", care a avut ca rezultat, printre altele, acordurile menționate mai sus privind alegerile parlamentare.
Toate aceste fapte trebuie să fie amintite acum, pentru a sublinia încă o dată ce mare progres au reprezentat alegerile din iunie ale în 1989.
Întâlnirea noastră de astăzi este o celebrare a libertății poloneze. Este o mare sărbătoare a democrației. Astăzi, Polonia este în siguranță și, ca și alte țări din Europa Centrală și de Est, putem exista doar în condiții de încredere reciprocă, cooperare strânsă și solidaritate. Astăzi, multe țări din această parte a Europei sunt unite de Uniunea Europeană și de NATO.
Alegerile din iunie, care au marcat începutul frumoasei, minunatei și, mai presus de toate, necruțătoarei Toamne a Națiunilor în Europa, au schimbat fața Poloniei și a întregului continent. Aceasta a marcat sfârșitul Războiului Rece, prăbușirea definitivă a Cortinei de Fier și prăbușirea ordinii de la Yalta. Imperiul Răului, URSS, era în curs de dezintegrare, iar acest proces era ireversibil.
Mă bucur că astăzi sărbătorim împreună această mare zi a democrației la cea de-a 30-a aniversare a unor evenimente de o importanță enormă pentru Polonia și Europa.
Foto: Marta Olejnik
