În urmă cu 40 de ani, la 23 septembrie, a fost înființat Comitetul de Apărare a Muncitorilor. A fost înființată ca o opoziție la represiunea muncitorilor din Radom și Ursus de către regimul comunist. Principalul său scop era de a oferi asistență juridică, financiară și medicală lucrătorilor persecutați și familiilor acestora.  

În septembrie 1976, Antoni Macierewicz și Piotr Naimski, cu sprijinul lui Jan Józef Lipski și Jacek Kuroń, au convins în cele din urmă un grup mai mare de oameni să accepte ideea de a crea Comitetul. Membrii fondatori ai KOR erau tineri, intelectuali, care se pregătiseră pentru această mișcare prin numeroase întâlniri și discuții: Jerzy Andrzejewski, Stanisław Barańczak, Ludwik Cohn, Jacek Kuroń, Edward Lipiński, Jan Józef Lipski, Antoni Macierewicz, Piotr Naimski, Antoni Pajdak, Józef Rybicki, Aniela Steinsbergowa, Adam Szczypiorski, Părintele Jan Zieja și Wojciech Ziembiński. După cum spunea Piotr Naimski, ei au fost ghidați de ideea că jDacă acest sistem comunist nu va fi răsturnat, nu va fi creată o Polonie independentă.. KOR a cerut ca autoritățile PRL să acorde amnistie celor condamnați pentru participarea la demonstrațiile din iunie 1976, să permită celor reprimați să muncească, să dezvăluie întreaga amploare a represiunii, să-i pedepsească pe cei vinovați de încălcarea legii împotriva demonstranților și să înființeze o comisie parlamentară care să investigheze și să facă publice încălcările legii de către autorități în legătură cu evenimentele de mai sus. KOR i-a sprijinit pe cei persecutați și pe familiile acestora. Le-a oferit asistență juridică, financiară și medicală. În publicația "...pentru a fi de folos cu toată viața sa... Istoria necunoscută a Comitetului de Apărare a Muncitorilor", Antoni Macierewicz menționează: O mare parte din energie era consumată de activitățile de rutină, de zi cu zi, cum ar fi întâlnirile cu avocații, aflarea informațiilor despre evoluția proceselor, obținerea de noi adrese ale muncitorilor reprimați. Ne-am asumat că vom ajuta într-un mod discret - nu voi spune secret, pentru că nu acesta este scopul, dar discret. Ideea a fost de a crea un punct de legătură între mediul politic care se declară în mod deschis în opoziție și campania de ajutorare propriu-zisă. [...]

Autoritățile comuniste i-au persecutat pe activiștii KOR; pentru că au ajutat oamenii, aceștia au fost împiedicați să participe la audieri, concediați de la locul de muncă, internați și bătuți. Aceste represiuni au fost întâmpinate cu proteste internaționale din partea intelectualității și a politicienilor.

Octombrie 1979, Varșovia, Polonia. Greva foamei a membrilor Comitetului de Apărare a Muncitorilor în biserica Sfânta Cruce, în față, de la stânga la dreapta: Antoni Macierewicz, Adam Michnik, preotul Stanisław Małkowski, Jacek Kuroń, Kazimierz Woycicki, în spate: Konrad Bieliński, Mariusz Wilk, Kazimierz Janusz. Foto: Janusz Krzyżewski/ Ośrodek KARTA

Mai jos: Antoni Macierewicz (în prezent ministru al Apărării Naționale) și Piotr Naimski (secretar de stat la Cancelaria primului ministru).

Astăzi, cu ocazia celei de-a 40-a aniversări de la înființarea KOR, Parlamentul polonez a adoptat o rezoluție prin care își exprimă recunoștința față de fondatorii și activiștii Comitetului și față de toți polonezii care l-au sprijinit.

- Astăzi, pentru mulți polonezi - atât pentru cei care își amintesc de realitatea comunistă, cât și pentru generația născută în cea de-a treia republică - KOR constituie o pagină frumoasă în istoria aspirațiilor poloneze de independență și eliberare de sub dominația sovietică. - a redactat rezoluția.