La 20 septembrie 1988, Margaret Thatcher a ținut un discurs la Bruges, în Belgia, care a fost un avertisment și o lecție importantă, mai ales astăzi, când Uniunea Europeană a început să discute despre viitorul Europei ca și cum ar fi un concept nou pe care nimeni nu l-a luat în considerare înainte. Utopia nu va veni niciodată, pentru că știm că nu ne-ar plăcea dacă ar veni", avertiza premierul britanic în urmă cu 33 de ani. În loc de utopie, avem nevoie de cooperare, ca liber cu liber, egal cu egal.
Comunitatea Europeană aparține tuturor membrilor săi, a declarat premierul britanic la Colegiul Europei.
Acesta trebuie să reflecte tradițiile și aspirațiile tuturor membrilor săi. (...) Încercarea de a suprima naționalitatea și de a concentra puterea în centrul conglomeratului european ar fi extrem de dăunătoare și ar pune în pericol obiectivele pe care le urmărim.
Europa va fi mai puternică tocmai pentru că va avea Franța ca Franța, Spania ca Spania, Marea Britanie ca Marea Britanie, fiecare cu propriile obiceiuri, tradiții și identitate. Ar fi o nebunie să încercăm să le încadrăm într-un fel de identitate de personalitate europeană. Unii dintre părinții fondatori ai Commonwealth-ului au crezut că Statele Unite ale Americii ar putea fi un model pentru acesta. Dar întreaga istorie a Americii este foarte diferită de cea a Europei.
Cu toate acestea, în Uniunea Europeană de astăzi se vorbește despre o Europă cu două viteze, despre divizare mai degrabă decât despre cooperare, despre valori mai bune și mai puțin bune, despre cine merită să fie membru al structurilor și cine nu. Astăzi, Polonia și Europa Centrală sunt moștenitorii cuvintelor prim-ministrului britanic, deoarece guvernele țărilor din regiunea noastră sunt cele care subliniază dreptul de a-și urma propriile politici în conformitate cu valorile comunităților lor naționale, de a lua decizii suverane cu privire la propria politică, de a fi creștini, polonezi, slovaci, cehi, unguri și lituanieni, și nu europeni utopici, a căror încercare de a crea o identitate Margaret Thatcher a numit-o nebunie, dar care sunt acum prezentați ca fiind viitorul inevitabil al Europei. Mesajul primului ministru britanic era deja actual în regiunea noastră în secolul al XVI-lea și aproape de domeniul Jagiellonian din timpul Unirii de la Lublin, "egal cu egal, liber cu liber". Europa va fi mai puternică tocmai pentru că are Polonia, ca Polonia. Este greu să nu fii de acord că Ar fi o nebunie să încercăm să o încadrăm într-un fel de identitate europeană. Comunitatea nu este un scop în sine. Nu este nici un instrument instituțional care poate fi modificat continuu în funcție de dictatul unui concept intelectual abstract."
Prin aceste cuvinte, ar trebui să îi avertizăm pe cei care încearcă să transforme Uniunea Europeană într-o federație care stabilește legea morală pentru membrii săi.
La Bruges, Margaret Thatcher a spus, de asemenea, că este ironic faptul că țările occidentale, conștiente de pericolele centralizării puterii în Uniunea Sovietică, încă existentă pe atunci, se îndreptau ideologic în aceeași direcție. Ea a insistat ca rolul pe care NATO l-a jucat pentru pacea în Europa timp de un deceniu să nu fie pus sub semnul întrebării, rol care este pus sub semnul întrebării și astăzi.
Aceasta a subliniat importanța de a nu uita de vecinii comunității noastre. Astăzi, noi, reprezentanții țărilor din Europa Centrală și de Est, membre ale Uniunii Europene, suntem cei care, în cadrul conferințelor parlamentare, al reuniunilor comisiilor pentru afaceri externe, al întâlnirilor multilaterale și bilaterale, reamintim Parlamentului că în spatele frontierei noastre estice se desfășoară un război, că societatea belarusă dorește libertate și că țările de la est și sud de granițele UE doresc să se alăture comunității europene. Europa nu se oprește la Uniunea Europeană, nici din punct de vedere geografic, nici din punct de vedere cultural, iar noi încercăm să privim Kievul, Tbilisi, Minsk, Belgrad și Skopje în același mod în care Margaret Thatcher privea Varșovia, Praga și Budapesta, care erau separate de comunitate.
În 2016, în cadrul Conferinței președinților parlamentelor Uniunii Europene de la Luxemburg, am propus o declarație privind o "Europă a statelor solidare", subliniind necesitatea de a reînnoi Uniunea Europeană, dar nu în direcția construirii unui stat federal european. Acest lucru nu va rezolva cele mai importante probleme de pe continentul nostru. Uniunea Europeană are nevoie de schimbări, dar acestea pot fi aduse doar prin dezbateri deschise în fiecare țară și în instituțiile europene, între toate statele membre, pe bază de egalitate și consens. UE trebuie să fie mai aproape de cetățeni, dar numai parlamentele naționale pot asigura acest lucru.
Mk
