La 14.03.1891, la Rzeszów s-a născut generalul-maior Józef Zając, pilot al forțelor armate poloneze. În august 1914, s-a înrolat în legiunile poloneze, servind inițial în Regimentul 3 Infanterie ca comandant de pluton, companie, batalion și regiment. În iulie 1917, a comandat Regimentul 6 Infanterie, iar la 1 august 1917 a preluat comanda Regimentului 5 Infanterie. La 15 martie 1918, s-a deplasat cu Brigada a doua a generalului Jozef Haller în Ucraina, iar două luni mai târziu, în bătălia de la Kaniów, a fost luat prizonier. Germania, de unde a evadat și a ajuns în Franța.
Serviciul militar nu l-a împiedicat să urmeze o carieră academică, deoarece și-a finalizat studiile de doctorat în decembrie 1915, primind un doctorat în filosofie.
Din mai 1919, după ce a ajuns în Polonia, a prezidat Comitetul de Regulamente și Interpretări al Direcției de Instrucție a Armatei a generalului Józef Haller, fiind în același timp comandantul unui grup de școli de infanterie din Modlin și Rembertów. Când a izbucnit războiul polono-sovietic, a fost trimis pe front. La 17 august 1920, a preluat funcția de șef de stat major, mai întâi al Grupului operațional "Vistula de Jos" al Armatei a 5-a, apoi al Grupului operațional de Nord al Armatei a 2-a.
La 12 aprilie 1926, a fost numit comandant al Diviziei 23 Infanterie din Katowice. La 3 august 1936, a fost numit inspector al apărării aeriene naționale de către președintele Republicii Polone.
În 1937, a absolvit un curs de pilotaj sub comanda căpitanului Henryk Wierszyłła. La 4 mai 1939, i s-a acordat dreptul de a purta insigna de pilot militar de clasa a 3-a. A pilotat, printre altele, avionul RWD-8. În timpul campaniei din septembrie, a fost comandant-șef al aviației și al apărării aeriene.
După înfrângere, a trecut prin România și a ajuns în Franța, unde, la 6 octombrie, i s-au încredințat atribuțiile de comandant al Forțelor Aeriene și al Apărării Aeriene. La 22 februarie 1940, a devenit comandant al Forțelor Aeriene Poloneze.
La 1 iulie 1940, a fost demis din funcție pentru ca în septembrie să devină comandant adjunct al Corpului I de armată din Scoția. Un an mai târziu, a preluat comanda armatei poloneze în Orientul Mijlociu. La 3 mai 1942, a fost promovat la gradul de general-maior. A devenit apoi comandant al Corpului I blindat și motorizat din Scoția, iar în 1946 a ocupat funcția de inspector al instruirii armatei.
După demobilizarea din 1948, s-a stabilit la Edinburgh, în Scoția, unde a început să studieze psihologia și istoria artei, obținând un doctorat în psihologie în 1951.
A murit la Ottawa, după o boală de câteva zile, la 12 decembrie 1963.
