Cea de-a XXXIII-a conferință "Europa Carpaților", organizată în mod tradițional sub auspiciile Sejm-ului Republicii Polone - în cooperare cu parlamentele și instituțiile nu numai din țările carpatice, ci și din Europa Centrală în sensul cel mai larg - a fost convocată într-o situație specială. Inițial, trebuia să aibă loc în Ucraina - la Yaremcz, în Carpații Orientali, în apropiere de Muntele Negru, dar războiul în curs de desfășurare a zădărnicit aceste planuri. Așa că ne întâlnim în ospitalierul și frumosul Krasiczyn.
Dacă privim în urmă și ne întoarcem pentru o clipă chiar și la vremurile în care creștinismul a fost adoptat în Europa Centrală de către Polonia, Rutenia Kievenească, Ungaria sau Republica Cehă, putem vedea că în fiecare generație și secol care a urmat există numeroase exemple de oameni remarcabili din aceste țări care au lucrat împreună în ciuda disputelor politice, a intereselor diferite ale conducătorilor și a religiilor diferite, exemple de circumstanțe și evenimente semnificative legate de partea noastră de Europă - dându-i caracteristici speciale și unice, care au fost descrise de multe ori. Printre acestea se numără trăsături care chiar încurajează cooperarea central-europeană și care merită să fie amintite astăzi.
Europa Centrală rămâne divizată de frontiere. Nu departe de aici, la o duzină de kilometri distanță, avem granița Uniunii Europene. Grație providenței și oamenilor - politicieni din Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Lituania, Letonia, Estonia, România sau Bulgaria - aceste țări fac parte din Uniunea Europeană din 2004 sau, cel târziu, din 2007. Așa am ieșit din orbita de influență a Moscovei. Alții, însă, sunt încă în interiorul ei. Ne-am reconstruit statele în pace, consolidându-ne independența în disputele interne și intra-UE - așa cum aș spune eu. În Ucraina au loc lupte regulate. De aceea, conferința noastră de astăzi este dedicată în mare parte războiului din Ucraina și tuturor consecințelor sale.
Astăzi, 13 mai, ne întâlnim și la Krasiczyn cu ocazia unei aniversări importante. În urmă cu exact 150 de ani, a fost deschisă prima linie de cale ferată și un tren de pasageri a început să circule de la Przemyśl la Chyrów și apoi la Budapesta. La acea vreme, nu existau granițe ale UE, așa că era posibil să se călătorească liber în Chyrów și mai departe: în România, Ungaria și așa mai departe. Acesta este motivul pentru care ne întâlnim la nivel internațional, pentru a vorbi, de asemenea, despre cooperarea de vecinătate, despre cooperarea între națiuni, pentru a căuta ceea ce ne unește și ne întărește reciproc. Dorim să împărtășim reflecțiile și impresiile noastre. Să ne amintim că atunci când vorbim despre prezent, vorbim și ne gândim și la viitor.
Unele dintre evenimentele sau subiectele acestei conferințe vor fi foarte importante, altele importante, iar altele oarecum tradiționale. Discutăm întotdeauna despre infrastructură, precum și despre fondurile europene. Cu toate acestea, vom vorbi pentru prima dată despre transformarea și reconstrucția Ucrainei (o discuție de grup dedicată acestui subiect va încheia conferința noastră). Vor fi prezentate, de asemenea, planuri concrete de transformare viitoare.
Vom vorbi despre proiectul Collegium Carpathicum în moduri noi. Vom vorbi, de asemenea, despre diversitatea Europei carpatice, despre rutele civilizației, care sunt cele mai importante pentru noi, deoarece ele leagă, ca să spunem așa, nu doar Estul și Vestul, ci și Nordul și Sudul.
Și toate acestea în zona Carpaților, o regiune de o diversitate frumoasă, care aduce cu ea nu numai o mare bogăție naturală, o bogăție de faună și floră, ci și o bogăție unică de oameni și de gândurile lor curajoase. Oameni care, bazându-se pe moștenirea trecutului, construiesc viitorul: o nouă identitate pentru Europa Carpatică în vremuri de mari și noi provocări.
Marek Kuchciński
